Amenințari

Principalele ameninţări ale ursului brun în zona proiectului sunt:

1.MANAGEMENTUL DEFECTUOS AL DEŞEURILOR MENAJERE

Hrănirea la gunoaie a urşilor se face în cele mai multe cazuri prin consumarea resturilor cu tot cu ambalaj ( în 2005 ursoaică cu patru pui moartă datorită ocluziei intestinale). Existenţa deşeurilor menajere, a determinat formarea unui comportament deviat al urşilor, astfel s-a constatat că în aceste zone critice s-a redus perioada de hibernare, existând urşi care frecventează gunoaiele toată iarna.

Monitorizarea exemplarelor care frecventează zonele de depozitare a gunoaielor a arătat că cele mai multe exemplare sunt femele cu pui. Aceştia din urmă învaţă automat comportamentul mamei şi în anii următori se reîntorc la periferie cu progeniturile lor. De asemenea observaţiile noastre au scos în evidenţă faptul că o parte din exemplarele care frecventează aceste zone au descendenţă comună.

2.TURISMUL NEORGANIZAT

Cu toate că legislaţia din domeniul silvic, prevede sancţiuni pentru pătrunderea în fond forestier a persoanelor neautorizate, utilizarea vehiculelor motorizate este o modalitate de agrement din ce în ce mai căutată.

 3.CONFLICTE LA STÂNE, LIVEZI, STUPINE

În perioada de vară stânele situate în zona submontană şi montană generează un număr ridicat de conflicte om-urs prin activitatea de prădare a efectivelor de animale domestice, soldându-se cu uciderea urşilor, pe fondul existenţei unor lacune ale cadrului legislativ şi ale sistemului de compensare a pagubelor. De asemenea, păşunatul în fond forestier şi folosirea câinilor de pază necompetitivi constituie o altă cauză a numărului mare de pierderi înregistrate în rândul efectivelor de animale domestice. Cele mai frecvente metode de braconare a exemplarelor de urs sunt utilizarea laţurilor montate în arbori sau pe sol, otrăvirea prin impregnarea carcaselor de oaie cu substanţe chimice sau extracte vegetale toxice, împuşcare, etc. Aceleaşi metode de braconare sunt folosite şi în cazul conflictelor apărute în livezi şi stupine, amploarea acestora fiind mai redusă. Frecvenţa acestor cazuri este mai mare în perioada de vară-toamnă.

4.DIMINUAREA OFERTEI TROFICE

Aplicarea în ultimele decenii a tratamentelor silviculturale care promovează speciile de umbră şi limitează tăierile rase a dus la diminuarea directă şi indirectă a ofertei trofice pentru ursul brun. Astfel prin tăieri izolate de arbori cu diamentre mari sau prin tăieri în ochiuri mici (suprafaţa mai mică de 0.5 ha) sunt promovate doar speciile forestiere de umbră, instalarea celorlalte specii de lumină, erbacee, arbustive (Vaccinium sp., Rubus sp., Sambucus nigra, etc.) şi arborescente (Corylus avellana, Sorbus aucuparia, Prunus sp., Salix sp. ) care fac parte din dieta ursului este doar sporadică.

Pe lângă acţiunea directă (limitarea ofertei trofice) pe care o are asupra ursului brun aplicarea tratamentelor silviculturale conform normelor silvice actuale are şi impact negativ indirect prin reducerea ofertei trofice pentru populaţiile de ungulate (Cervus elaphus, Capreollus capreollus, Sus scrofa).

Managementul defectuos al suprafeţelor special destinate hranei vânatului contribuie la diminuarea ofertei trofice pentru populaţia de urs brun din zona de studiu şi conduc la creşterea conflictelor om urs prin mutarea locurilor de hrănire în apropierea zonelor antropice (ferme de animale, livezi, culturi agricole etc.).

Astfel prin lipsa lucrărilor de îngrijire a suprafeţelor de hrană pentru vânat şi prin axarea doar asupra asigurării hranei populaţiilor de ungulate se pierd surse importante de hrană pentru urs nu numai din punct de vedere cantitativ cât şi din punct de vedere calitativ cu precădere sub raportul diversităţii.

 5.PLANUL DE MANAGEMENT NU ESTE ACTUALIZAT

 De la elaborarea planului de management Romania a cunoscut o dezvoltare exploziva a infrastructurii.

Casele de vacanta s-au inmultit ca si numărul de autovehicole de teren, motociclete, ATV-uri, si sanii cu motor. Dupa intrarea tarii in UE s-au primit subventii pentru exploatatiile agricole si cresterea animalelor in arealul ursului.

Includerea in planul de management a tuturor masurilor necesare reducerii impactului amenintarilor nou aparute si adaptarea acestuia la situatia actuala.

6.ATITUDINEA NEGATIVĂ A COMUNITĂŢILOR LOCALE, FERMIERILOR

 În aria proiectului mulți dintre fermieri au o atitudine negativă cu privire la urs, din cauza conflictelor pe care acesta le poate genera. Comunitatile locale din zonele rurale sunt foarte puţin informate cu privire la statutul conservativ al ursului şi la beneficiile conservării naturii în general.